Home   |   Harta site     

Masuri de protectie speciala



Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Măsurile de protecţie specială a copilului sunt: 

-plasamentul; 

-plasamentul în regim de urgenţă;

-supravegherea specializată.

De măsurile de protecţie specială beneficiază:

a)copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

b)copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

c)copilul abuzat sau neglijat;

d)copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;

e)copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

 

Plasamentul

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, după caz, la:

a)o persoană sau familie;

b)un asistent maternal;

c)un serviciu de tip rezidenţial.

Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 3 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal.

Plasamentul copilului mai mic de 3 ani într-un serviciu de tip rezidenţial se poate stabili în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.

La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:

a)plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

b)menţinerea fraţilor împreună;

c)facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Măsura plasamentului se stabileşte de către:

A) Comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, pentru situaţiile:
-copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

-copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

B) Instanţa judecătorească, la cererea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului pentru:

a)copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

b)copilul abuzat sau neglijat şi copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare, daca se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

c)copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora şi pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.

Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către Comisia pentru protecţia copilului.

Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora, precum şi a copilului care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în vederea respectării interesului superior al copilului instanţa nu dispune altfel, în funcţie de circumstanţele cazului.

Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă, în situaţia copilului ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela, precum şi în situaţia copilului  abuzat sau neglijat, copilului găsit sau copilului părăsit în unităţi sanitare, sunt exercitate de către directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

Dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la dreptul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului se aplică în mod corespunzător.

Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului.

Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reşedinţa.

 

Plasamentul în regim de urgenţă

Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:

a)abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;

b)găsit sau părăsit în unităţi sanitare.

Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute mai sus care a condus la rămânerea unui minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în a cărei circumscripţie locuieşte copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.

Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către directorul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

 

Supravegherea specializată

Măsura de supraveghere specializată se dispune faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către Comisia pentru protecţia copilului, iar în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.

 

Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială

Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de Comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

În cazul în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială s-au modificat, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este obligată să sesizeze de îndată Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.

Dreptul de sesizare privind modificarea împrejurărilor care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii. 

Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.